Prezentare

Moldova este o țară mică, situată favorabil în sud-estul Europei. Aflându-se în apropierea Mării Negre, regiunea unde își are originea viticultura, Moldova ocupă aceleași latitudini ca și unele dintre cele mai bune regiuni viticole din Franța. Deși clima este mai apropiată de cea de Burgundia, latitudinile sunt similare celor de Bordeaux, între 46° și 48°. Regiunile rurale se caracterizează prin dealuri și văi verzi. Strugurii au fost cultivați și transformați în vin în această regiune de mii de ani, și, astfel, vinul deține un loc special în cultura locală. Moldovenilor le place să sublinieze faptul că țara lor este unica din lume, a cărei formă se aseamănă cu un ciorchine de struguri.

Industria vinului joacă un rol important în economia Moldovei. Moldova este foarte dependentă de vin și acesta este considerat coloana vertebrală a sectorului agricol. Industria vinului se bucură de o atenție considerabilă din partea autorităților moldovenești, care o consideră un sector strategic, 90-95% din vin fiind exportat.

În Moldova există mai multe tipuri de fabrici de vin, care se specializează în producerea vinurilor, spumantelor și băuturilor spirtoase. Circa 40 fabrici de vin produc și exportă vinuri îmbuteliate. În termeni globali, Republica Moldova s-a clasat pe locul 7 în lista exportatorilor de vinuri din lume în 2011, exportând aproape 3 milioane de hectolitri de vin îmbuteliat în peste 30 de țări din întreaga lume.

Istoria

Creșterea strugurilor și vinificația a început pe teritoriul Republicii Moldova cu 4.000 - 5.000 ani în urmă, atunci când poporul dac a descoperit modalitatea de producere a vinului din struguri. Vinificația s-a intensificat după ce coloniștii greci, care au ajuns pe coasta Mării Negre către sfârșitul secolului III î.Hr., au adus cu ei propriile tradiții de vinificație și le-au împărtășit cu localnicii. Vinificația s-a intensificat în perioada prosperă de ocupație de către Imperiul Roman a acestui teritoriu.

Creșterea strugurilor s-a dezvoltat rapid odată cu întemeierea statului moldovenesc feudal în secolul 14. Această activitate a înflorit în secolul 15 în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a importat soiuri noi de struguri și a stimulat producția de vin de calitate, prin crearea poziției de paharnic, sarcina căruia era de a supraveghea viile și vinificatorii pentru a asigura calitatea înaltă a producției de vin. De asemenea, domnia sa a oferit un impuls suplimentar pentru vinificație prin creșterea suprafeței cultivate cu struguri, îmbunătățirea tehnologiei și crearea beciurilor casnice de vin.

La începutul secolului al 16-lea teritoriul a intrat sub controlul Imperiului Otoman, care interzicea producerea vinului. Astfel, pe parcursul celor 300 de ani care au urmat, producerea de vinuri a suferit un declin major.

Totuși, soarta vinul s-a renăscut după Tratatul de la București din 1812, când regiunea a devenit o provincie a Imperiului Rus. Nobilimea rusă a achiziționat proprietățile de vin și a început să cultive soiuri locale, cum ar fi Rara Neagră, Plavai, Galbena, Zghiharda, Bătuta Neagră, Feteasca alba, Feteasca Neagră, și altele. În a doua jumătate a secolului 19 a început importul de viță de vie și vinificatori francezi - motiv pentru care astăzi Moldova are atât de multe soiuri nobile de struguri. De asemenea în această perioadă au fost create regiunile vinicole renumite din Moldova, cum ar fi Purcari. Industria înflorea și către 1837 Moldova producea mai mult de 10 milioane de litri pe an.

Din păcate, la sfârșitul secului 19 s-a produs un alt pas înapoi pentru vinificație, atunci când un focar de filoxeră a ucis multe struguri de viță de vie. Cu toate acestea, către 1906 podgoriile s-au recuperat cu material săditor altoit și în 1914 Basarabia (teritoriul Moldovei moderne între Prut și Nistru) avea cel mai mare număr de plantații de viță de vie din Imperiul Rus.

Primul și cel de-al Doilea Război Mondial și-au lăsat amprenta asupra viilor din regiune, multe dintre care au fost avariate și vinificația având de suferit. Viile moldovenești au început să se refacă abia după terminarea celui de-al doilea Război Mondial. Recuperarea a fost una adevărată; datorită unui efort major de replantare, în anii 1950 - 1960 suprafața totală cultivată cu viță de vie a ajuns la 220000 hectare. Pe parcursul celor douăzeci de ani care au urmat, Moldova a fost republica principală producătoare de vin în URSS. Fiecare a doua sticlă de vin și fiecare a treia sticlă de vin spumant era produsă în Republica Moldova.

La mijlocul anilor 1980 industria vinicolă moldovenească a fost din nou lovită greu, de data aceasta de interdicția alcoolului instituită de șeful statului URSS Mihail Gorbaciov. Plantațiile de viță de vie au fost defrișate pe larg, iar vinul distrus. Pentru Moldova aceasta a fost o tragedie națională.

După ce Moldova a devenit independentă de Uniunea Sovietică în 1991, industria vinului a început să se recupereze lent și dificil. Pe la mijlocul anilor 1990 majoritatea fabricilor de vin au fost privatizate, iar proprietarii noi au început să investească în echipamente moderne. Investiții semnificative în vii au fost făcute în anii 2000 – 2005, atunci când multe fabrici de vin au decis să planteze clone de soiuri europene populare. Tot în această perioadă au fost create multe pepiniere de viță de vie, care vindeau portaltoi de origine locală în combinație cu materiale europene de plantare.

În ultimii ani, industria a continuat să avanseze și să evolueze. Multe vinării au început să lucreze cu vinificatorii din principalele țări producătoare de vin, cum ar fi Italia, Franța, Australia și Noua Zeelandă. Ei lucrează alături de viticultori locali, transferându-le cunoștințe lor de practici moderne de vinificație, inclusiv cele necesare pentru a produce vinuri tinere, cu arome de fructe, care au devenit populare în întreaga lume. Vinificatorii moldoveni au adaptat rapid aceste practici și le-au combinat cu stilurile tradiționale de vin pentru a produce vinuri care sunt caracteristice Moldovei.

Astăzi, puteți găsi vinul moldovenesc în multe țări din Europa, America de Nord și Asia, precum și pe piețele tradiționale ale Moldovei din Rusia și fostele republici sovietice, care tradițional consumă mai mult de 90 la sută din totalul exporturilor de vinuri moldovenești. Un embargo temporar al exporturilor de vinuri moldovenești în Rusia în 2006-2007 a fost un pas înapoi semnificativ pentru industrie și au fost pierdute multe milioane de dolari. Totuși, această acțiune a stârnit un angajament reînnoit pentru producția de calitate, modernizarea și diversificarea pieței, care s-a manifestat prin investiții noi în podgorii, instalații și echipamente, și vinificație. Astăzi, vinul moldovenesc este mai bun ca niciodată.